Mereu, m-am gandit daca filosofia “raului cel mai mic” are beneficiile ei sau dimpotriva, este cumva o abatere importanta de la calea spre bine. Doua categorii de produse imi vin in minte atunci cand ma gandesc la raul cel mai mic: medicamentele si indulcitorii.

In ultimii ani, am fost bombardati de tot felul de informatii si de studii controversate care au pus intr-o lumina nu tocmai favorabila diverse terapii, dar si indulcitorii, artificiali sau naturali. Insa in multe cazuri, beneficiile medicamentelor sau interventiilor chirurgicale sunt mai presus decat efectele adverse, asa ca aproape intotdeauna raul cel mai mic salveaza sanatatea si chiar viata. In cazul indulcitorilor, situatia este putin diferita: au fost conceputi, promovati si vanduri drept raul cel mai mic in raport cu zaharul. Insa oricat de suparati am fi pe zahar, sa nu uitam ca este totusi obtinut din plante.

Si ca nu zaharul in sine ar fi problema, ci consumul unei cantitati mari, adaugarea lui pe post de conservant in tot felul de preparate, inclusiv mezeluri si prezenta lui masiva in sucuri. Asa ca in acet context, indulcitorii au fost prezentati drept salvarea, pana cand si-au capatat renumele de “raul cel mai mic”. De ce? Pentru ca mierea, fructoza si siropurile naturale nu sunt tocmai lipsite de calorii. Poate sunt mai sanatoase, dar asta nu inseamna ca le putem consuma la discretie. Asa ca au intrat in scena indulcitorii artificiali precum aspartamul, al caror principal atu era ca au o putere mare de indulcire, la o cantitate infima. Insa lucrurile nu s-au oprit aici, chiar daca indulcitorii se pot astazi adauga in prajituri, bauturi si tot felul de sortimente de ciocolata, fara sa le simtim prezenta, adica numarul de calorii. Adica au aparut vocile care au tot sustinut ca “artificial” egal nociv, ca “artificial” nu inseamna deloc satisfacerea nevoii de dulce, ci doar o pacalire temporara a creierului, ca “artificial” este echivalentul imbolnavirii pe termen lung. Cert este ca indulcitorii coexista pe piata cu zaharul, iar la ora actuala, chiar nu putem spune care este raul cel mai mic. Pe de o parte, stim sigur ca zaharul ingrasa si creste exploziv glicemia. Pe de alte parte, stim ca este totusi un produs natural, mai ales in variantele brune, trestie de zahar. Mai stim de mierea este sanatoasa, dar ca nu iarta deloc pancreasul si ca ingrasa, daca este consumata in exces. Despre fructoza, ii citim deseori numele pe etichetele produselor de la raftul “diet”, dar nu trebuie sa facem abstractie de faptul ca si ea duce la cresterea glicemiei. Despre aspartam, tot citim ca are efecte nocive, dar nu trebuie sa uitam ca are aproape zero calorii. Asadar, sa alegi raul cel mai mic e destul de dificil. Sa te astepti ca produsele naturale sa nu afecteze sanatatea si greutatea, consumate in exces, e deja utopie. Dar sa cauti binele si echilibrul in tot ceea ce consumi este de dorit. Pana la urma, un suc indulcit artificial sau o prajitura cu miere nu au ucis pe nimeni daca rasfatul e doar ocazional.

Ati calculat cam cate dulciuri mancati intr-o zi? Biscuiti, ciocolata, sucuri, prajituri? Credeti ca e important sa le limitam numarul?