De la 8, fara sa beau cafea si sa mananc ceva, am fost la spital sa-mi fac analizele. Fara ele si fara conversatiile pe marginea bolii, cu medicul, diabetul meu m-ar acapara si mai tare. Imi locuieste viata, dar, cred eu, o face sa fie, intr-un fel, mult mai responsabila. Sanatatea poate fi ruinata asa de usor, atat de simplu la tinerete, si profund, in zilele noastre, inca din copilarie!

Dificil moment, asteptatul dupa 5-6 persoane, la coada, pentru inregistrare, fara cafea, in cazul meu, dar si cu temerea unei hipoglicemii. Vanzoleala, personal mai vocal sau mai tacut, comenzi si intrebari spuse tare pe holuri. O doamna, la receptie, a mancat 3-4 biscuiti cu ovaz- ii recunosc repede. Acela era micul-dejun, mai degraba trebuia sa-l ia acasa, ma gandesc, nu mi s-a parut ca o invatatoare, spre exemplu, mai poate face asta, in fata copiilor, dupa ora 8. Aceste observatii, incerc sa le fac fara rautate, dimpotriva, ca un om care mananca dimineata, orice ar fi si care stie cat de important este sa ai un pic de “benzina” pentru bietul tau corp, obligat, altfel, sa functioneze total secatuit.

In timp ce asteptam sa-mi fie recoltat sange, intr-un salon, a fost adusa o doamna mai corpolenta, in jur de 50 de ani, in carucior cu rotile. Am banuit ca este diabetica. Dupa ce fiica ei i-a facut dus si apoi a plecat, la serviciu, asa cum a precizat, mi-a spus ca este oarba, ca are diabet de 30 de ani si ia cate un pumn de pastile. Ca acasa la ea se descurca, stie locul- bine, ii fac fetele de mancare. “Ce bine e sa ai copii, ce ma faceam singura?” Acum fiica ei se ducea la treaba. “Cu serviciul nu te joci..”

Am facut apoi un examen al fundului de ochi, iar dupa, EKG si indice glezna- brat. Era deja 12,30. Doamnele de acolo rontaiau pe fuga biscuiti. Pacientii, unul venea si altul pleca. “Cand sa mai mananci? Este imposibil”, mi-a raspuns una dintre ele, cand am intrebat daca au pauza de masa. “Si ce putem sa mancam aici? Masa de pranz o mancam seara”…

Exact ce facea oricine, inainte sa se imbolnaveasca de diabet. Le cerem medicilor si asistentilor performanta. Noi, toti, vrem sa fim eficienti, dar nu suntem in stare sa fim civilizati. Sa respiram putin si sa luam masa de pranz in liniste. Sa cerem sa ne fie respectat corpul. Sa nu sarim peste cele 3 mese zilnice.