Ca orice diabetic responsabil, caut mereu sa am in preajma doar alimentele care imi fac bine, sa le inlatur pe cele care sunt interzise sau cresc foarte tare glicemia. Imi place painea, painea cu unt, spre exemplu, dar si atunci cand ar trebui sa insoteasca felurile de mancare. Este tare, tare greu sa mananci gol, fara paine.
Primul meu contact cu cerealele a fost grisul din copilarie. Mi-l aduc aminte gustos, satios, delicios, pentru ca bunica ni-l dadea intotdeauna cu putina dulceata de visine, cu mult zahar incorporat si cu lapte gras. Nu stia, sarmana, la vremea respectiva ca zaharul nu prea ne face bine. Continue reading
Si acum salivez cand ma gandesc la tocanita de cartofi facuta de bunica: avea mult, mult marar si se manca alaturi de muraturile picante, in saramura. Noua, copiilor, nu prea ne ajungea o portie si ne uitam cu jind cum se goleste cratita, chiar daca stiam ca peste vreo cateva zile, tocanita revenea in program.
Pe gurmanzi ii recunosti de la o posta: sunt acele persoane care trepideaza in asteptarea comenzii la restaurant, sunt cei care mai vor o portie de paine, sunt primii care termina din farfurie, ar devora si portiile colegilor de ospat, cersi desert si parca tot nemultumiti sunt la finalul mesei, parca tot ar mai manca ceva! Continue reading
