Pe gurmanzi ii recunosti de la o posta: sunt acele persoane care trepideaza in asteptarea comenzii la restaurant, sunt cei care mai vor o portie de paine, sunt primii care termina din farfurie, ar devora si portiile colegilor de ospat, cersi desert si parca tot nemultumiti sunt la finalul mesei, parca tot ar mai manca ceva!

Si de obicei, nu se opresc la timp! Iar la un moment dat, incep sa se planga ca se ingrasa, ca nu mai incap in haine, ca se misca greu, ca urca scarile de parca ar duce munti in spate, ca au analizele proaste! Si tot ei sunt cei care fac eforturi sa slabeasca, tin diete peste diete si deseori, esueaza.

O alta categorie de “napastuiti” este aceea a pofticiosilor! Ei cedeaza usor ispitelor de tot felul, de obicei dulci, si nu se lasa pana nu testeaza tot ce se pune pe masa! A gusta e omeneste, insa a gusta din tot, fara masura, invocand pofta ca fiind mai puternica decat ratiunea si vointa e deja o problema! Si asa ajungem sa ne intrebam de ce multi dintre noi mancam peste masura, de ce nu ne cantarim atent, macar din ochi, cantitatile de alimente, de ce nu ne gandim ca la restaurant portiile sunt standard si un copil poate ajunge sa manance cat un adult? Pai in primul rand, avem mancare la discretie, e la tot pasul, in market, supermarket, magazine de cartier, chioscuri, covrigarii, patiserii, benzinarii, pizzerii, fastfood-uri, restaurante, cantine, automate, catering-uri, avioane etc. Practic, nu ne mai producem cu mainile noastre mancarea ca in vremuri de demult decat in mica masura si nici nu ne preocupa decat ocazional procurarea ei din surse naturale, fara pesticide, chimicale si ambalaje de plastic. Nu prea avem timp sa gatim, ne stresam enorm, avem un program haotic si inevitabil, multi dintre noi ne refugiem in cel mai la indemana remediu care ne da pe moment senzatia de calm si liniste: mancarea.

N-o privim ca pe o necesitate, ci doar ca pe o placere imensa. E adevarat ca platim tribut nevoilor noastre si cautam placerea in viata, in tot ce facem. Dar cand placerea satisfacuta non-stop, fara limite, duce la ingrasare, boli etc. e bine sa-i vedem limitele si s-o tinem si in frau. Si poate sa ne intrebam de ce ajungem uneori sa mancam mult. Nutritionistii spun ca excesele alimentare au cauze mai profunde si ca persoanele care ajung sa le solicite diete au nevoie de multe ori sa mearga la psiholog. O trauma din copilarie, o relatie defectuoasa cu parintii, cu copiii, cu partenerul sunt adesea cu noi si nici nu mai vedem cand se golesc farfuriile. Adevarul este ca oamenii pot trai cu mai putina mancare: acolo unde este echilibru, acolo unde seninatatea a luat locul suferintei, nu e nevoie decat de strictul necesar. Linistea profunda hraneste in egala masura.