Din fericire, testarea glicemiei se numara printre analizele accesibile care se pot face gratis. Din nefericire, exista multe persoane care nu dau cu anii pe la doctori si care cred ca zaharul din cafea, prajituri, ciocolata, paine, cereale si alte surse de carbohidrati pur si simplu se evapora din sange, fara sa lase urme.

Bine, la un moment dat, urmele incep sa se vada: kilogramele in plus se aduna, iar pancreasul pur si simplu se simte coplesit de cat zahar are de “prelucrat” prin intermediul insulinei. In mod normal, secretia de insulina din pancreas este de ajuns pentru a gestiona aportul de carbohidrati, din care rezulta gluocoza, combustibilul favorit al celulelor. Insa se intampla sa dam iama in dulciuri si alimente hipercalorice. Zile in sir, luni in sir, ani in sir. Si se intampla sa avem in familie stramosi cu diabet. Si nu ne sunt deloc straine tensiunile si stresul de la serviciu sau din familie. Si vine un moment cand, in tot acest context, o stare de rau permanenta ne trimite la medic.

Si atunci, nu mai avem scapare de la analizele care includ testarea glicemiei. Si cand ea nu se gaseste in limitele normale si bate spre 110, exact ca o depasire a limitei de viteza, am putea constata ca e prea tarziu. Evident, un rezultat ingrijorator, adica o glicemie mare, nu e neapat diabet. Insa cand medicul recomanda deja testarea glucozei serice la doua ore dupa masa, cea random la orice moment al zilei si evaluarea tolerantei la glucoza, atunci riscul de a depista un diabet este maxim. Diabetul nu doare si asta e o problema. Insa simptomele unei glicemii peste normal pot fi suparatoare si ar fi bine sa nu fie neglijate. Senzatia de sete acuta, durerea de cap, tulburarile de vedere, mictiunile frecvente, oboseala accentuate, scaderea in greutate inexplicabila si problemele de concentrare ar putea fi semnale de alarma ca in sange exista o concentratie periculoasa de glucoza. Este aceasta un fel de otrava? Cu siguranta, zaharului asa i se mai spune. Si nu degeaba nutritionisti, medici si pediatri deopotriva pur si simplu nu mai stiu cum sa ne convinga sa ne oprim la o portie mica de prajitura, la un patratel de ciocolata sau la o lingurita de miere. I se mai spune si drog pentru ca un consum exagerat atrage o crestere a glicemiei care declanseaza un cerc vicios: cu cat mancam mai mult zahar cu atat ne e mai foame la scurt timp dupa ce ne-am facut plinul de calorii. Si, de obicei, tot dulcele e cel care ne satisface. Pana cand? Pana cand glicemia va bate in 140, cand incepe chinul cu diabetul. Pe viata!