soap-bubble-2403673_640

Invat mereu ceva bun

Pe Monica Micu am cunoscut-o cand am lucrat la radio, la Europa FM. O admiram pentru inteligenta ei, pentru umor si replicile savuroase. Acum calatoreste foarte mult, se vede ca este jurnalist in felul in care priveste locurile si oamenii, are un blog, monicamicu.com si traieste acolo unde sotul sau, diplomat italian, este la post. Am intrebat-o cateva lucruri si ea mi-a raspuns J

Fotografia de profil a Monicăi Micu

Calatoresti mult, esti nevoita poate sau este o placere sa traiesti in afara Romaniei, ce iti lipseste din tara?

Familia, prietenii, librăriile și teatrele. Mulțumită internetului, stau de vorbă cu ai mei mai mult decât o făceam când locuiam la București, dar cum mai ies eu în oraș cu prietenele din perioada în care m-am format, căci ele îmi lipsesc? Multe cărți în limba română apărute în ultimii ani sunt acum și în biblioteca mea digitală, dar cum fac să văd o piesă de teatru recent pusă în scenă? Am plecat din România în 2008, e posibil să-mi fi lipsit anumite mâncăruri, la început, dar mă bucur mereu să descopăr bucătăria locurilor pe care apuc să le vizitez.

De cate ori te-ai simtit diferita si de ce? Cum ai rezolvat situatiile?

Rareori m-am simțit foarte diferită de oamenii cu care am avut de a face, deși nu suntem cu toții la fel, nu?

Prima oară, poate, la sosirea în București, după terminarea liceului. Oamenii cu care făceam cunoștință exclamau mereu ceva, pozitiv!, în legătură cu accentul meu ardelenesc, nu foarte pronunțat dar oricum perceptibil. Cursul de dicție mi-a scos accentul, cel puțin pentru perioada petrecută la radio / TV, depărtarea de țară l-a pus la loc.

În afara țării eram, evident, diferită de localnici, dar nimeni nu mi-a dat de înțeles că în dezavantajul meu. Sau nu am priceput eu, așadar tot câștigată sunt.

Dar am vorbit despre diferența în sens negativ. În sens pozitiv, căci există întâmplări din acestea, sunt convinsă că faptul că am copilărit în comunism, că mi-am petrecut frageda tinerețe la București, departe de ai mei, m-a călit pentru viața în Mexic, viața pe drumuri, viața în vremurile oarecum tulburi de acum. Eram diferită de cei care au trăit niște vremuri oarecum mai bune și care au înfruntat aceleași situații oarecum nepregătiți. Aș spune și că noi românii am traversat recenta criză economică mai ușor, pentru că nu ne era necunoscut strânsul curelei, nu?

Ce ai invatat bun pana acum?

 Consider că învăț în fiecare clipă ceva bun. De la soțul meu am învățat să am răbdare, de la mama să încerc tot timpul ceva nou, mai ales la bucătărie!, de la tata să nu uit să fiu veselă, chiar dacă viața nu e tot timpul frumoasă, de la fratele meu că și tăcerea e uneori importantă  de la nepoțelul meu am învățat șah! Și nu în ultimul rând, din fiecare călătorie mă întorc mai învățată.

Ce avem bun si ce avem rau, gastronomic vorbind, noi, ca popor? Ce ai schimba in felul de a se hrani al romanilor?

Ce avem sau ce avem la dispoziție? Avem de toate, tot timpul anului. Natura a fost generoasă cu noi, românii. Dar mai avem și lăcomie, dorința de a epata, dorința de a compensa neajunsuri din trecut, probabil. Altfel nu-mi pot explica de ce porțiile de mâncare sunt uriașe, din ce am mai văzut când am apucat să merg la restaurant în România, cantitatea de carne prea mare, cea de legume, verdeturi si fructe nepreparate termic prea mică, chioșcurile unde se vând covrigi, merdenele și alte produse de panificație atât de multe. La simțul măsurii zic eu că ar avea mulți români de lucrat. Dacă doresc, desigur.

Cum poti invata sa traiesti bine si ce inseamna asta pentru tine?

Cred că, acolo unde părinții și profesorii nu se ocupă și de această latură a educației, doar după ce te confrunți tu sau apropiații tăi cu o mare problemă de sănătate ajunge omul să înțeleagă că a trăi bine  e cel mai important lucru în viață. Nu în huzur ci pur și simplu bine: sănătos fizic și psihic și bucuros de ceea ce te înconjoară. Preîntâmplinând, atât cât ține de noi bolile, evitând abuzurile, mâncând sănătos și făcând mișcare.

Ne plangem mereu ca nu avem timp, asa spun si strainii? Cum crezi ca-ti faci timp si cum il folosesc altii, altfel decat sa ajungi acasa frant si fara nicio viata sociala?

E o problemă a tuturor celor care trăiesc în orașe foarte mari și nu cred că există rezolvare fără  organizare. Am un prieten cu o meserie foarte interesantă: e inginer responsabil cu eficiența marilor companii care îl angajează ca să evite pierderile.  Nu am intrat eu în detaliile muncii sale dar, când l-am văzut atât de organizat (fără să le devină antipatic celor din jur) l-am întrebat cum face când ia o decizie importantă, în viață. Am aflat: face un tabel cu avantaje și dezavantaje pentru fiecare situație de viață cu care se confruntă. Pe urmă am observat că de multe ori persoanele cele mai ocupate știu să-și organizeze mai bine timpul.

Ce din modul de a fi al altor popoare te-a cucerit sau te-a deranjat? Ce putem lua si noi, sa fim mai relaxati?

Îi admir foarte mult pe mexicani, mai ales acum, după ce au trecut iar printr-o tragedie. Chiar dacă  viața multora dintre ei nu e ușoară, merg înainte zâmbitori. În trei ani cât am locuit în Ciudad de Mexico chiar n-am văzut nicio persoană nervoasă, n- am auzit pe nimeni strigând și nici în traficul lor infernal n-am auzit prea des claxoane!

Ce inseamna sanatatea pentru tine? Te-a invatat strainatatea ceva memorabil?

Sănătatea mea și a celor apropiați e cel mai important lucru, pentru mine. Nu știu dacă străinătatea sau faptul că am avut cândva niște probleme mai mari de sănătate, că a trecut timpul, că s-au schimbat vremurile, dar acum sunt mai atentă la prevenire, ca să nu ajung la tratare. Sistemul public de sănătate francez e admirabil! De exemplu, un simplu detartraj m-a costat o sumă derizorie pentru că e considerat un act medical preventiv.  Cât aș cheltui și eu și statul francez, dacă aș ajunge la complicații, nu?

Ai vreo solutie practica pentru stres?

 Odihna, mișcarea și exercițiile de respirație. Practic yoga de mult timp și privesc cu admirație o disciplină care de mii de ani oferă soluții pentru bunăstarea personală a oamenilor. Nu trebuie să se apuce toți de yoga, dar număratul până la zece sau faimoasa respirație 4-7-8*, nu au cum să nu ajute. ( Respirația 4-7-8: inspirat pe nas, cu gura-nchisă, în patru timpi, menținut repirația numărând până la șapte, expirat puternic, pe gură, lent, numărând până la opt.)

Ce ti se pare cel mai important in viata? Ce i-ai spune unei persoane foarte tinere despre constatarile personale?

Să fii mulțumit pentru fiecare clipă frumoasă pe care o trăiești, pentru că mañana nunca se sabe. Așa spunea o mexicancă plină de viață care dansa de se zguduia barca în care ne aflam și noi, și ea, și alte persoane, în timp ce vizitam canalele din cartierul Xochimilco. din Ciudad de Mexico. Eu tremuram de frică: ni se putea răsturna barca. Dar de ce să nu ne bucurăm de soare și de muzică, și-o fi zis femeia? Și, până la urmă, ea și-o fi amintind acum de o femeie speriată care nu știe să trăiască clipa, în timp ce eu am învățat atunci o lecție pe care latinii n-au știut să o ilustreze atât de bine, când au spus carpe diem!