20151022_185731

Lisabona cea draga noua

Daca inca nu te-ai decis unde iti vei petrece vacanta anul asta, iata o destinatie pe care am testat-o eu anul trecut – Lisabona. In noiembrie, cand te gandesti sa petreci cateva zile de vacanta, ai in minte, pentru ca amintirile sa fie scaldate in soare, dorinta unui loc cu vreme placuta, cu lumina si raze care sa-ti mangaie bland drumurile si descoperirile, popasurile dolce farniente la cafenele.

Si pentru ca ocazia era o aniversare, cu atat mai mult, ne-a ramas in inimi orasul. Am inceput la pas si am continuat intr-un tuk-tuk, condus de o fata priceputa in trafic, rapida, simpatica, vorbind o engleza impecabila si am ajuns in Belem, la Turnul Belem.

20151022_114006

035

In jur, la mica distanta, Manastirea Jeronimos, dar si podul asemanator cu cel din San Francisco, 25 Aprilie si statuia lui Iisus Hristos, de inspiratie braziliana, unde am revenit, pentru o cafea si o inghetata, dar si pentru celebrele pasteis de nata, in alta zi.

Cand vorbesti de dulciuri si vrei sa stii care este specificul local, pasteis de nata este pe buzele tuturor. Le gasesti peste tot, dar in acest cartier trebuie neaparat sa ajungi, pentru ca acolo sunt vestitele pasteis de Belem. Identifici usor, dupa coada de turisti care fotografiaza si se precipita, incitati de miresme, sa comande. Din foietaj foarte fin si o crema delicata, de ou si lapte, mini tartele sunt minunate.

IMG-20151026-WA0019

pasteis-de-belem-3-pacotes-x-6-uni-541736

Am vrut neaparat sa ajungem la Cascais, dar mai ales la Estoril, stiam ca acolo este vila in care a locuit Carol al II-lea in exil. Acesta este inrudit cu casa regala portugheza prin bunica sa, Antonia de Bragança. Am fost foarte mandri sa-i vorbim ghidului nostru despre istoria Romaniei, iar acesta, uimit si incantat de descoperire, a spus ca va duce in continuare turisti acolo, marcand un alt punct de atractie, pe care nu-l stia.

20151023_112801

N-am ratat nici cel mai vestic punct al Europei, la Cabo da Roca, dar cu adevarat am ratat un spectacol de fado. Desi am gasit cateva localuri in care se canta, erau inchise, probabil nu eram in sezon…

IMG-20151026-WA0036

Masina cu care am vizitat imprejurimile…

034

Am mancat peste (bacalau), in centrul orasului, pregatit simplu, fript la gratar, de o savoare aproape neintalnita, dar si pe stradutele inguste si in panta, in Alfama. Printre case cu azulejos- faianta colorata- la cativa metri distanta una de alta, sunt taverne primitoare, gata sa te ospateze.

20151024_212135

Ne-am intors si cu ceva conserve de peste, asa de frumos ambalate pe rafturi ca pareau o panza colorata, vie.

In cautarea vestitelor tramvaie-funicular, in Bairro Alto, am gasit zeci de barulete in care am petrecut tihnit, de o parte si de alta a strazilor serpuitoare, fiecare colorat altfel, vesele, cu oameni deschisi, naturali, prietenosi.

20151022_185731

In dimineata ultimei zile am luat mic-dejunul intr-o cafenea veche si eleganta, Nicola. A inceput sa ploua binisor, precum plangeau si sufletele noastre ca trebuie sa plecam.

20151025_113249

Iar ultima amintire, o multime de oameni care venea pe ploaie, de la cros, echipati, cu numerele agatate, obositi de la efort, cu copii sau in grupuri mici, care lasasera pe jos o mare portocalie de confetti din hartie gofrata. Fusese si fiesta, dar n-am prins-o noi?